Cu ce folos?

Sunt unele momente in care descoperim neajunsurile. Ne uitam in urma si realizam ca totusi nu-i nimic ce ar putea sa ne satisfaca din plin. Realizam ca traim o viata pe care, pana acum am trait-o asa cum am stiut, o viata care acum nu poate fi recapatata. Exista un timp, care isi lasa urmele pe corpul si pe sufletul nostru. Un timp ce nu mai poate fi recapatat, noi alegem cum il folosim! Multi traiesc alergand dupa el si il ajung doar atunci cand se duc fie ca au gonit pe autostrada cu peste 200 la ora ajungand infipti intr-o pancarda pe care scrie "Fumatul ucide!", fie printr-un infract. Altii uita de prezent (singurul timp care exista cu adevarat) deoarece sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor. "Timp"- cuvant monosilabic simbolizat de un ceas sau o clepsidra, care se scrurge si la un moment dat dispare. Cu totii ne-am pus intrebarea "Cu ce folos?", este doar o flacara ce se va stinge, un nor ce va trece, un suras care curand va disparea, o clipa ce usor se va pierde, un nume ce va fi uitat. Sunt insa unele lucruri care indulcesc acest nisip al clepsidrei: un zambet, un sarut, o mangaiere, dar dupa o vreme si ele devin palide, lipsite savoare. Si totusi cu ce folos? Doua cuvinte prieteni si "maxime". Cand zic maxime me refer defapt la momentele extreme, bucuriile vietii. Primul prieten, prima tigare, prima iubire, nu se uita. Pietenii sunt cei care te privesc in ochi si iti spun ca ridurile tale devin mult mai vizibile (ca ai spanac ramas intre dinti), cei care te ridica dupa ce ai ramas fara baston, cei care te fac sa zambesti dupa ce siroaie de lacrimi iti acapareaza fata. Prieteni ! "Carpe" afurisita aia de "diem". Profitati de moment !!!